Cică la Debrecen-Ungaria

Nah fraților, se face că într-o zi vine o colega la facultate și ne anunța că se organizează un soi de schimb de experiența cu studenții unguri de la Debreceni Egyetem, și anume Universitatea din Debrecen. Totul e gratis, doar bani de cheltuiala să avem. Apoi întreb și eu așa ca să mă aflu în treabă, cum naiba să refuzi așa ceva? Merg, normal că merg, mai ales ca știu și limba...
Uite-așa a început totul.
Vine miercuri, 20.10.2010, ziua plecării. Ne adunăm toți (o sa renunt la diacritice, nu am chef sa le pun acum, poate alta data) in fata primariei sa asteptam autocarul pentru imbarcare. Trebuia sa plecam la ora 7, dar cum suntem la romani si nu la nemti, autocarul intarzie. Bun inceput, zic, nu?
vine autocarul fain frumos si ne suim in el, gata de plecare, si daca tot ne-am imbarcat si s-a facut si prezenta, toti eram acolo, am pornit.
La nici 10 km dupa ce am pornint din Arad, doua colege, Lavi cu Anca, vor sa mearga la toaleta, de zici ca aveau incontinenta urinara si nu se mai puteau tine. Autocarul opreste la un semafor, caci drumul era in lucru, ele se dau jos si fug la cativa metri de autocar, dupa niste tufe, crezand ca sunt bine mascate si nu se va vedea nimic... Ei bineee, greseala, s-a cam vazut totul, asa ca toti cei din autocar s-au distrat de minune. Cand sa urce incontinentele noastre in autocar, Anca este oprita de sofer, deoarece avea pantofii murdari cu noroi si nu putea sa treaca la locul ei in halul ala. A ramas Anca frumusel in partea din fata a autocarului, pe scari, curatandu-si pantofii. Si-a tot curatat pantofii vreo patruzeci de minute bune, ca la un momentdat aveam impresia ca nici nu se urcase in autocar si a ramas pe jos acolo la tufe. Cand s-a intors Lavi de la toaleta tip boscheti, a urcat in autocar spunand: „Ohhh, thank you God! Ce bine ma simt acuma”. Apoi i-am spus ca s-a cam vazut totul, la care ne-a replicat: „nah si ce, acuma mi-ati vazut bucile, ne cunoastem mai bine, doar suntem tot medici ce puii mei, big deal”.
La urmatorul semafor se deschid iar usile autocarului si coboara Anca, isi curata papucii de iarba uda si se intoarce, de data asta, la locul ei.
Eu neavand ce face, n-am lasat-o pe Lavinia sa doarma. Cum am reusit asta? Simplu. I-am facut karaoke dupa radio... Ceva in genul: just gonnaaa stand theeere and watch me buuuurn, but that's alright caus I love the way it hurts, I love the way it hurts, I love the way it huuurts; just gonna stand there and hear me cry, but that's alright because I love the way you lieeee, I love the way you lieeee; suntem copii, de-acum vom fiiiiiii plini de uimireeeeee si fericireeeeee, cu ochiiiiiii privim spre ceeeer, stim de pe-acum ce ne-asterneti la druuum, nenumarateeee, flori si palateeee, s-vem de maineeee, aur si paineeeeee, voi sunteti niste eroooooiii, daaaaaaar intr-o zi si nooooooiiiii. Cred ca ati prins ideeea, nu mai trebuie sa continui, nu de alta, dar ar fi cam mult de scris.
Ceea ce e mai important e ca la un momentdat, Lavi, s-a apucat sa faca striptease, ridicandu-si bluza sa-i vedem maieul verde ce-l avea dedesubt. Va dati usor seama ca cei din spatele autocarului, vazand toata actiunea, radeam tavalindu-ne pe jos, iar cei din partea din fata, se uitau la noi si se intrebau de ce radem ca nebunii.
A trecut si asta, Lavi s-a pus iar sa doarma, pana cand a trezit-o un baiat prinzand-o de nas, moment in care Lavi i-a dat idei ca ar putea sa ii faca pe cei adormiti cu pix sau cu ruj. Tipul a si pus asta in practica. Nu peste mult timp iar adoarme Lavi si merg cu alta colega sa o trezim, sincronizandu-ne perfect cu tipul de mai inainte. Lavi se trezeste si ne raspunde cu un "I hate you guys!" spus din toata inima.
Uite asa am ajuns si la Debrecen, cu intarziere bineinteles! Am intrat in amfiteatru sa auzim sfarsitul discursului rectorului universitatii de acolo, apoi am plecat spre o localitate apropiata din pusta maghiara, si anume Hortobagy, unde am fost serviti cu gulas traditional, dupa care ne-am facut niste poze cu statuile, langa statui, pe statui, in statui, sub statui, etc. Ne-am dus apoi sa vedem parcul cu animalele specifice zonei. Am vazut niste animale foaaaarte interesante, cum ar fi oi, capre, magari albi si negri, porci cu "blana", adica rasa mangalita, porumbei si cam atat; ne-am facut iar poze si ne-am intors la Debrecen, unde n-am vrut sa intram la Aquaticum sa facem baie, ci am mers in oras cica sa vizitam orasul, cand colo autocarul ne-a dus, ne-a lasat in fata mall-ului "FORUM PLAZA" si am inteles ca vine dupa noi la ora opt fara un sfert, ora Romaniei. Bine a fost si asa, ne-am dus in mall, am baut ciocolata calda, cafea, mancat prajituri care ce a poftit, ne-am plimbat putin pe acolo si ne-am indreptat spre iesirea C, unde urma sa ne intalnim cu restul grupului. Am ajuns acolo, s-au strans toti si apoi am aflat ca de fapt si de drept, autocarul nu vine dupa noi, trebuie sa ne intoarce singuri, cu tramvaiul... Da, da, cu tramvaiul! Acum aici era problema. Majoritatea colegilor stricasera toti forintii si nu mai aveau bani de bilete, asa ca s-a facut o cheta si am adunat banii de bilete, i-am dat studentei din Ungaria si ne-am dus in statia de tramvai, am urcat in tramvai si am aflat ca vatmanul nu are suficiente bilete asa ca vom circula gratis. URAAAAAAAAA!!!
Ce am uitat sa spun, este ca asteptand sa se adune tot grupul la iesirea C, constatam ca e deja opt fara un sfert ora Romaniei si ca Anca nu-i nicaieri. Incercari disperate de a o suna, dar ea nu are roamnigul activat, asa ca asteptam. Am asteptat-o ca pe Dumnezeu, iar intr-un final a aparut si ea; pe ceasul ei inca nu era opt fara un sfert. Nu ne-am sincronizat, asa ca in filmele politiste.
Ajungem cu tramvaiul la locul de unde plecasem, iar ghidul ne spune sa mergem intr-un loc, o colega dintre organizatori ne suna sa mergem la autocar, in alt loc; ne plimbam asa dintr-o directie in alta de vreo patru ori, apoi decidem ca totusi e mai bine sa mergem la autocar. Ajungem la autocar, ne imbarcam din nou, ca sa fim dusi in campus, la cantina universitatii, pentru a lua cina. Am asteptat cu tava la o coada de un milion de kilometri, cred, si apoi ne-am asezat frumos la masa, am mancat si ne-am adunat in fata cladirii asteptand sa mergem acasa. Vestea ca nu mergem direct acasa, nu se lasa asteptata. Vrem nu vrem, trebuie sa mergem la "Campus Party", care tine pana dimineata. Ne ducem, dar ne intelegem ca cel tarziu la ora unu, ora Romaniei suntem la autocar ca sa plecam spre casa.
Eu n-am vrut sa merg la nici un party nimic, dar m-am lasat convinsa de Lavi ca nu pot sa nu merg sa vad macar cum e, asa ca am mers.
Ne-am dus la bar sa ne cumparam si noi ceva cat stam acolo. Dupa cercetarea listei de preturi am constatat ca nu prea avem ce sa ne cumparam, doar dacaaaa, nu ne cumparam Martini. am fost impotriva la inceput, apoi m-am gandit ca si asa n-am baut niciodata asa ceva si ca macar o sa fie o senzatie interesanta sa primesc si eu o bautura intr-un pahar din ala fain, cum vazusem eu ca primeste Miranda din "The sex and the city". Ne comndam Martini si doua pahre de suc de fructe, si anume, piersici.
Dezamagirea secolului! Martini nostru vine in pahare de plastic de unica folosinta! Cuuuuuummm????? Ne comandam Martini doar ca sa primim in pahar din ala cu talpa si cu maslina si toate alea, iar noi il primim in pahare de plastic? Nu-i corect, viata-i asa de nedreapta!
Am aflat ulterior ca nu servesc in pahare de plastic, pentru ca acolo merg doar studenti si in cazul unei incaierari, sa nu aiba cu ce-si sparge capul. Nu zic, e buna masura, dar Martini-ul meu? In pahar de plastic?
Cu toata dezamagirea, am ramas acolo pana la ora unu, cu restul colegilor, am spus bancuri, am ras pana ne-au dat lacrimile, iar eu cu Lavi am facut si niste teste despre fumat, iar la sfarsit am fost puse sa ne alegem un premiu intre prezervativ, busola si pix. Eu am ales pixul, Lavi a ales... Nu, nu prezervativul, perversilor! A ales o busola ca sa nimerim drumul inapoi spre casa.
S-a facut si ora unu, ne-am adunat la autocar si am pornit spre casa, nostalgici ca s-a terminat, bucurosi ca ajungem in paturile noastre unde putem dormi dupa o zi obositoare, chiar daca a fost distractiva.
Uite-asa ne-am demonstrat ca si distrandu-te, tot obosesti dupa un timp.
Acum asteptam urmatoarea excursie moca. Cand o mai fi oare?