Paranormal

Corina, e numai vina ta! Am stiut ca asa patesc. Ma pui sa scriu si apoi imi vine cheful.
Luni noaptea, dormeam eu linistita si visam ceva. Se facea ca eram undeva intr-o incapere si trebuia sa arat cuiva nu stiu ce chestie pe care o facusem si era salvata in calculator. Ii spuneam persoanei din vis ca ii arat, dar sa astepte putin ca trebuie sa pornesc laptopul, dar nu e mare lucru ca doar trebuie sa apas butonul si ca urmare fac acest gest in vis, moment in care ma trezesc, pentru ca auzisem in camera un bazait care era foarte cunoscut. Ma intorc spre masa de birou si imi dau seama ca bazaitul era de la laptop. Vad ca doua leduri sunt aprinse si ma ridic sa-l opresc, gandindu-ma ca am uitat sa-l opresc inainte de a merge la culcare. Cand pun mana si ridic de capac, ce sa vezi, laptopul meu atunci pornea, numai ce aparuse pe monitor ”Welcome”.
Nu pot sa nu ma intreb cum s-a putut intampla asta. Seara am stins laptopul, l-am scos din priza si l-am lasat pe masa, ca de obicei si in momentul in care am apasat butonul laptopului din vis, a pornit laptopul din realitate.

Doua saptamani

Doua saptamani de rasete si de hilizeala. De asta am avut parte in ultima vreme. Am avut multa bataie de cap, pentru ca fara sa-mi dau seama, mi-am luat nici mai mult nici mai putin decat trei lucrari pt Zilele Academice.
La mine, stresul, tot timpul s-a manifestat ciudat. Cand sunt stresata rad mult, vorbesc mult, si lucruri care nu sunt super amuzante, ma fac sa rad cu lacrimi, pana la epuizare.
Asa s-a intamplat si in ultimele doua saptamani.
Am inceput intr-o luni la stagiul de pedi...
Ahhhh, mi-am adus aminte de altceva, asa ca o sa las aceste doua saptamani pentru alta data si o sa povestesc alta patanie. Acum mi-a trecut prin minte si trebuie neaparat sa povestesc, pentru ca altfel cine stie cand mai am chef si ar fi pacat sa ramana neconsemnata.
Se face ca intr-o zi frumoasa de sambata, merg si eu la un strand termal, situat la vreo 7 km de oras. E un loc linistit, unde de obicei vin cam aceeasi oameni. E ca si cum ai merge la biserica in sat. Toata lumea cunoaste pe toata lumea, stie cu ce se ocupa, ce varsta are si desfasurarea arborelui genealogic pana la 1800toamna, dar nu asta e important.
Era vreo 2:30-2:45 pm, cand am trecut din bazinul de inot in bazinul cu apa mica si fierbinte. M-am asezat intre doua doamne, sa stau si eu putin cu fata la soare, ca sa prind ceva culoare. Dupa ceva timp, nu foarte mult, vine un barbat inalt, putin grizonat, care ii spune doamnei din stanga mea sa se dea la o parte ca vrea si el sa stea la soare. Eu, amabila, i-am spus „domnului” (o sa vedeti de ce e cu ghilimele) sa vina sa stea in locul meu, ca am stat destul. Tipul refuza oferta mea, si doamna se conformeaza si pleaca (din cate am inteles si cei doi se cunosteau).
Unde ramasesem? Asa... tipul asezat comod langa mine, se tot apropie si de aici incepe sa-mi spuna ca e frumos la soare, facem plaja ca pe malul Mediteranei, ca el a fost prin Spania si prin Italia, intrebandu-ma daca am fost prin locurile respective. I-am raspuns ca n-am fost, dar poate intr-o zi o sa ajung si eu pe acolo, insa pana atunci e bine si la noi. -Ce am uitat sa spun mai la inceput, e ca il observasem pe acet individ mai devreme in acea zi, si mi-am dat seama ca era venit cu fiica lui de vreo 9 ani.- Revenind la poveste, individul incepe sa-mi faca unele complimente, spunand ca sunt ”frumusica, putin grasuta, dar foarte frumoasa”. Eu ii multumesc pentru complimente, dupa care el ma intreaba daca vreau sa ne cunoastem mai bine.
Simtind ca ceva nu e in regula, i-am raspuns ca deja ne-am cunoscut si ajunge atat. Bineintele, el nu s-a oprit aici. M-a intrebat cum ma cheama, ce varsta am, dupa care mi-a spus si el numele lui si m-a intrebat cam ce varsta ii dau. M-am uitat la el, si ma gandeam ca are vreo 40 si ceva de ani, dar m-am gandit ca ii spun mai putin, in caz ca doar arata batran, sa nu il jignesc, asa ca i-am spus ca are undeva in jur de 38-39 de ani. Galant, mi-a multumit ca l-am intinerit si mi-a marturisit ca are 45 de ani, moment in care i-am urat politicos multi inainte, dupa care individul m-a interogat in legatura cu adresa la care stau, informatie pe care nu a primit-o. Cu toate acestea m-a intrebat daca nu as vrea sa ne intalnim la o cafea in saptamana care urmeaza, ca el iese de la serviciu si trece prin cartierul in care stau eu, asa ca ne-am putea intalni ca sa, citez: „Bem o cafea, un suc, ceva si apoooi stii tu... Deci? Ce parere ai?”. Enervata, indignata si cu o dorinta arzatoare de a-i sparge gura cu barosul, i-am raspuns: „Nu stiu ce parere am eu, dar stiu sigur ca sotia dumneavoastra n-ar avea o parere asa buna”. M-a mai intrebat iar daca accept invitatia si l-am refuzat din nou, de vreo 3 ori, pentru ca individul era foarte insistent.
Cand a vazut ca nu are cu cine, mi-a spus: „Offf, si cand credeam ca gasesc si eu una asa mai tinerica, sa ne mai intalnim din cand in cand, daca ma intelegi tu. In fine, daca nu vrei, asta e, dar iti spun ceva. Ar trebui sa fii mandra de tine, ca un barbat bine, asa ca mine ti-a propus asa ceva”. I-am raspuns ca oricum sunt eu mandra din fire si ca asta nu ma influenteaza cu absolut nimic, dupa care tipul adauga: „Vreau sa imi cer scuze daca te-am deranjat sau te-am suparat cu propunerea mea, ca eu sunt un om de caracter si stiu sa-mi cer scuze”, moment in care n-am mai suportat si i-am raspuns: „Daca ati fi fost om de caracter, nu v-ati fi pretat la asa ceva de la bun inceput, si acum nu ati mai fi avut pentru ce sa va cereti scuze!” In secunda urmatoare s-a ridica si a plecat de langa mine, fara sa mai scoata o vorba.
Acum intrebarea e: toti barbatii sunt porci, sau doar cei peste care dau eu?